„Mayssa Abdo, cunoscută sub numele de război Narin Afrin, se află la comanda YPG la Kobane, alături de Mahmoud Barkhodan”, a declarat pentru AFP Rami Abdel Rahmane, directorul Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, referindu-se la Unitățile pentru Protecția Poporului, care rezistă de la 16 septembrie ofensivei dure a SI asupra Kobane.
Așa cum obișnuiesc combatanții kurzi, Mayssa poartă un pseudonim, al regiunii sale natale Afrin, un bastion kurd situat, la fel ca și Kobane, în provincia Alep (nord).
„Cei care o cunosc spun că este cultivată, inteligentă și flegmatică. Are grijă de moralul combatanților și se interesează îndeaproape de problemele lor”, a declarat pentru AFP Mustefa Ebdi, un militant kurd originar din Kobane.
Mayssa Abdo, în vârstă de 40 de ani, conduce bătălia alături de Mahmoud Barkhodan (Mahmoud „Rezistentul”, în kurdă).
Prezența femeilor în rândul forțelor kurde nu este un fenomen nou.
Rebelii din cadrul PKK, care s-au înarmat în Turcia – în 1984 – cu scopul de a crea un stat kurd independent, dar care au început negocieri de pace cu Ankara în urmă cu doi ani, numără de mult timp femei în rândul lor. Combatantele PKK au cunoscut notorietatea mondială în anii ’90, efectuând operațiuni sinucigașe.
Combatanta kurdă Dilar Gencxemis, identificată de către mișcarea din care face parte sub numele de Arin Mirkan, s-a sinucis pe 5 octombrie, provocând moartea a „zeci” de jihadiști, în apropiere de Kobane.
Ea a fost prima femeie-kamikaze kurdă înregistrată de la începutul războiului civil din Siria, în 2011.
YPG este principala miliție kurdă siriană și aripa armată a Partidului Uniunea Democratică (PYD), cel mai important partid politic kurd din Siria.
Acest partid laic cu tendințe socialiste a reușit, de la începutul războiului din Siria, să creeze în zone kurde un sistem de autogestionare cu ajutorul unor consilii locale – un sistem descris ca o experiență democratică relativ reușită într-o țară dominată de autocrație de aproape o jumătate de secol. Femeile reprezintă 40% din aceste consilii.
SI promovează, în schimb, o versiune extremă a islamului și a proclamat un califat în teritoriile asupra cărora deține controlul, atât în Siria, cât și în Irak – un sistem de domnie musulman care a dispărut în urmă cu un secol.
Această grupare nu ezită să-i decapiteze, lapideze și chiar crucifice pe cei pe care-i consideră inamici.